Istoria cofetariei Trandafirul

În spatele cofetăriei „Trandafirul” din Timișoara se află o istorie îmbelșugată, aceasta datând încă de acum 124 de ani. Pornind ca o afacere de familie, a fost fondată de frații Virágh în 1899.

În 1899, cei trei fraţi Virágh: Béla, Geza şi Jozsef, au deschis în Timişoara un magazin specializat în produse dulci. Ca urmare a unei pasiuni de familie, afacerea a devenit rapid un succes. Fiecare dintre ei a obținut o diplomă la Budapesta ca maestru cofetar.

Au deschis o cofetărie chiar de-a lungul „corso” (zona centrală pe partea cu Palatul Lloyd) exact când se construia actualul centru al Timișoarei la începutul secolului al XX-lea.

Printre ofertele cofetăriei lor se număra și cea mai veche prăjitură din lume, Linzer, ale cărei rețete datează din 1653. Aluatul era fraged cu nuci și rămânea proaspăt câteva zile după preparare.

Această cofetărie a fost numită Virágh (care înseamnă floare în maghiară). Aceștia mai aveau o cofetărie în Piaţa Iosefin, pe lângă cea din centru. Imediat după primul război mondial aceștia au vândut cofetăria și s-au mutat în Ungaria, unde a avut loc deschiderea celebrei cofetării Virágh din Szeged, care are și astăzi o mare reputație.

Sub același nume, cofetăria timișoreană a continuat să funcționeze lângă Palatul Lloyd din centrul orașului. Familia Serter a deținut pentru o perioadă cofetăria din centru.

Lucrurile s-au schimbat dramatic după al Doilea Război Mondial, când a avut loc naționalizarea. Inscripțiile, numele maghiare și germane au dispărut.

Cofetăria amplasată în centrul Timișoarei a fost închisă, dar s-a redeschis lângă Palatul de Justiție într-o nouă locație. Ca urmare a redeschiderii, cofetăria a fost redenumită Trandafirul, nume pe care îl poartă și în ziua de azi. Statul a preluat toate cofetăriile din Timișoara și le-a plasat în subordinea Întreprinderii de Cofetării şi Răcoritoare (ICR).

În acea epocă era cel puţin o cofetărie în fiecare cartier din Timişoara, iar în zona centrală erau amplasate mai multe cofetării celebre. Probabil ați auzit de Violeta, Macul Roşu, Casata sau Trandafirul.

Trandafirul era cea mai cunoscută cofetărie din zonă pe vremea lui Ceauşescu. Cofetăria a fost un loc de întâlnire pentru îndrăgostiți, o destinație preferată pentru copii, precum și un loc perfect pentru cei care și-au dorit un moment dulce în griul Cortinei de Fier.

Prajiturile Doboş, Amandine, Ecler, Savarina, Cremeş, Ora 12 sau Diplomat sunt unele dintre cele mai cunoscute prăjituri de la cofetăria Trandafirul încă de pe-atunci. Au fost disponibile prăjituri și dulciuri delicioase, precum și suc cu aromă de portocale Brifcor. Un produs preferat al multor oameni a fost și înghețata.

În urma Revoluției, Întreprinderea de Cofetării şi Răcoritoare (ICR) a dispărut, iar cofetăriile din oraș au fost preluate de companii private. Cofetăria Trandafirul a continuat să funcționeze în aceeași locație, dar spațiul s-a redus la jumătate deoarece o parte din cofetărie a fost transformată în bancă.